§ 47. - Decizia 720/2024 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei ''conflictele de muncă'' din cuprinsul art. XVIII alin. (2) teza a treia din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi din cuprinsul art. 483 alin. (2) teza a treia din Codul de procedură civilă, a dispoziţiilor art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi ale art. 17 alin. (5) din Codul muncii

M.Of. 6

În vigoare
Versiune de la: 8 Ianuarie 2026
37. Prin Decizia nr. 1.265 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, Curtea a reţinut că textul de lege criticat vizează toate raporturile de muncă existente la un moment dat şi care sunt modificate în mod expres printr-o lege, prin urmare atât raporturile de muncă din sfera publică, cât şi cele din sfera privată. Nu se poate susţine că, de principiu, legiuitorul nu poate interveni în raporturile de muncă stabilite în sfera privată printr-un act normativ, acesta, spre exemplu, putând modifica durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul; condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia; durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână; contractul colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului; durata perioadei de probă etc. Mai mult, legiuitorul poate modifica şi cuantumul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, astfel încât, indiferent de cele consemnate în contractul individual de muncă, părţile nu pot prevedea drepturi băneşti inferioare acestuia.