§ 75. - Decizia 720/2010 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1^1) şi (5), art. 18 lit. c), art. 29 alin. (1) şi (2), art. 45 alin. (2) şi (2^1), art. 46 alin. (4) şi art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale art. I pct. 2 şi 15 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

M.Of. 465

În vigoare

Versiune de la: 7 Iulie 2010

În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 13 din Legea nr. 1/2009, motivată pe baza faptului că acestea încalcă principiul disponibilităţii, impunând părţilor interesate calea pe care acestea trebuie să o urmeze, respectiv prevederile Legii nr. 10/2001, cale imposibil de urmat în lipsa notificării, autorul consideră că prin impunerea unei căi de acţiune se încalcă prevederile art. 21 din Legea fundamentală. Curtea constată că prevederea în cuprinsul legii a căii de urmat constituie opţiunea exclusivă a legiuitorului, care este îndreptăţit să stabilească normele de procedură aplicabile într-un anumit domeniu de reglementare, astfel încât dispoziţiile criticate nu îngrădesc dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De altfel, în Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.351 din 2008, aceasta a statuat că "legea nu obstrucţionează accesul la justiţie al celor îndreptăţiţi la măsuri reparatorii, ci prevede doar calea administrativă, calea legală pentru acordarea de reparaţii în natură sau prin echivalent. Art. 26 alin. (3) al Legii nr. 10/2001 prevede că decizia sau dispoziţia de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la instanţa de judecată, iar art. 19 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prevede că deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. De altfel, Curtea observă că atât Legea nr. 10/2001, cât şi legea criticată sunt legi reparatorii speciale. În acest sens este şi Decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a statuat că, «în cazul concursului dintre legea specială şi legea generală, se aplică legea specială, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă aceasta nu este prevăzută în legea specială»".