§ 73. - Decizia 720/2010 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1^1) şi (5), art. 18 lit. c), art. 29 alin. (1) şi (2), art. 45 alin. (2) şi (2^1), art. 46 alin. (4) şi art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale art. I pct. 2 şi 15 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

M.Of. 465

În vigoare

Versiune de la: 7 Iulie 2010

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, autorul excepţiei consideră că prevederile art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, precum şi art. I pct. 2, 4, 5, 6, 10, 11, 13, 14 şi 15 din Legea nr. 1/2009 au fost introduse ulterior litigiului şi schimbă regimul normativ al unor raporturi juridice constituite înainte de adoptarea Legii nr. 1/2009, precum şi că acestea introduc excepţii ce nu sunt incluse în cuprinsul Legii nr. 10/2001 şi nu prevăd posibilitatea de a formula alte notificări în afara celor introduse în temeiul acesteia. Curtea apreciază că textele de lege criticate dispun pentru viitor şi se aplică, de la data intrării lor în vigoare, unor situaţii juridice în curs de derulare, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea principiului neretroactivităţii legii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de reglementare". Curtea constată că persoanele ale căror bunuri au fost preluate în mod abuziv de către stat beneficiază, în condiţiile legii, de măsuri reparatorii, astfel încât nu se poate reţine caracterul retroactiv al textelor de lege criticate. În cadrul controlului a priori, Curtea a statuat că "instituţia nulităţii este o sancţiune civilă ce se aplică în cazul în care la momentul încheierii actului juridic sunt eludate dispoziţiile legale sau sunt încălcate condiţiile de validitate a actului juridic. Deoarece nulitatea unui act juridic are ca efect repunerea părţilor în situaţia anterioară, nu se poate susţine că norma juridică ce instituie sancţiunea nulităţii contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie".