§ 33. - Decizia 717/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (54) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă şi a Legii nr. 14/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind actele de stare civilă şi actele de identitate ale cetăţenilor români

M.Of. 390

În vigoare
Versiune de la: 25 Aprilie 2024
21. Curtea a observat că formele proiectului de lege (devenit după publicare Legea nr. 14/2018) prin care a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016, adoptate în prima Cameră sesizată (Senatul), respectiv în Camera decizională (Camera Deputaţilor), diferă. Toate modificările şi completările se circumscriu însă obiectului de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016, păstrând configuraţia proiectului de lege pentru aprobarea acesteia, în sensul că detaliază procedura administrativă de întocmire a actului de naştere şi procedura administrativă de transcriere/înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă privind cetăţenii români care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetăţenia română. Astfel, Camera decizională este în drept să adopte aceste reglementări, modificările şi completările aduse neschimbând filosofia şi concepţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016. Aşa cum reiese din jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, bicameralismul stabilit prin art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie nu presupune ca proiectul de lege să fie adoptat cu o formă identică de cele două Camere ale Parlamentului. Camera decizională este în drept să adopte proiectul de lege într-o formă diferită în măsura în care menţine obiectul de reglementare al iniţiativei legislative şi concepţia de ansamblu a acesteia. Aşadar, în cazul de faţă, cea de-a doua Cameră a respectat obiectul de reglementare al proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2016, de unde rezultă că legea astfel adoptată păstrează concepţia iniţială atât a iniţiatorului, cât şi a primei Camere sesizate, neexistând nici deosebiri majore de conţinut juridic şi nicio configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.