§ 9. - Decizia 713/2020 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a dispoziţiilor art. 15 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a dispoziţiilor art. 14 din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

M.Of. 120

În vigoare

Versiune de la: 4 Februarie 2021

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin că interpretarea judiciară dată dispoziţiilor legale criticate în sensul că sporurile pe care le prevăd au un caracter facultativ, similar normelor dispozitive de drept civil, este contrară art. 16 şi art. 41 din Constituţie. Astfel, dispoziţiile legale criticate au un caracter administrativ, de putere publică. Printr-o astfel de interpretare se încalcă principiul la muncă egală, salariu egal, respectiv se ajunge la discriminarea celor care nu au primit sporurile faţă de categoriile cărora aceste sporuri le-au fost acordate. Salariile autoarelor excepţiei nu sunt negociate, ci fac parte din categoria salariilor de bugetari, fixe: din acest motiv acordarea sporurilor prevăzute de lege nu poate fi lăsată la discreţia angajatorului. De altfel, nici măcar angajatorul privat care acţionează prin intermediul unei puteri de apreciere mult mai mari nu ar trebui să aibă o putere discreţionară de a acorda sau nu sporul de risc. Caracterul facultativ al sporului de risc vizează exclusiv decizia unităţii de a acorda sau nu sporul tuturor angajaţilor aflaţi în aceeaşi situaţie de risc şi nicidecum dreptul de a-l acorda numai unora dintre aceştia, în funcţie de compartimentele din care fac parte. În fapt, instanţa judecătorească a dat interpretarea potrivit căreia instituţia pârâtă în cauza în care a fost ridicată excepţia acordă sporurile după bunul ei plac.