§ 25. - Decizia 711/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
M.Of. 150
În vigoare Versiune de la: 25 Februarie 2020
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că sintagma "numai prin lege" din cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituţie nu are o semnificaţie absolută, în sensul de act de reglementare primară adoptat de Parlament (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 878 din 23 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2013, sau Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 25 februarie 2013). A condiţiona adoptarea unor prevederi referitoare la bugetul de stat numai prin dezbatere parlamentară ar însemna a nu ţine cont de realităţile concrete ale derulării procedurilor parlamentare, astfel încât, pe perioada vacanţei parlamentare, să nu poată fi adoptate asemenea reglementări, în condiţiile prevederilor constituţionale referitoare la delegarea legislativă. Sintagma "numai prin lege" urmăreşte, aşadar, să interzică stabilirea unor impozite şi taxe pentru bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat prin acte inferioare legii, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor etc., sintagma nefiind aplicabilă în cazul adoptării ordonanţelor şi ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului în acest domeniu. Mai mult, Curtea a statuat prin deciziile anterior menţionate că termenul de "lege" folosit în prevederile constituţionale ale art. 139 alin. (1) desemnează acte normative ce au forţa juridică a legii, fiind incluse aici şi ordonanţele Guvernului.