Decizia 706/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27, art. 519 şi art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă
M.Of. 1038
În vigoare Versiune de la: 10 Noiembrie 2025
Decizia 706/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27, art. 519 şi art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă
Dată act: 19-dec-2024
Emitent: Curtea Constitutionala
Marian Enache | - preşedinte |
Mihaela Ciochină | - judecător |
Cristian Deliorga | - judecător |
Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
Gheorghe Stan | - judecător |
Varga Attila | - judecător |
Irina Loredana Gulie | - magistrat-asistent |
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 şi ale art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Neocasa Real Estate Solutions - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 44.941/299/2015* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 175D/2020.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018.
4. Prin Încheierea din 30 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 44.941/299/2015*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 şi ale art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Societatea Neocasa Real Estate Solutions - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 5.158 din 14 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă în Dosarul nr. 44.941/299/2015*.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate şi aplicate potrivit Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt în contradicţie cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, în măsura în care eludează efectele general obligatorii pe care le dobândesc deciziile instanţei constituţionale pentru viitor, după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin aplicarea în continuare a normelor de procedură referitoare la căile de atac aflate în vigoare la momentul începerii procesului, chiar dacă acestea au fost declarate neconstituţionale pe parcursul judecării procesului. Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, fără a produce efecte retroactive, trebuie aplicată, de la data publicării acesteia, în toate litigiile în care hotărârea judecătorească ce tranşează litigiul nu a devenit definitivă. Astfel, prin interpretarea dată art. 27 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a depăşit atribuţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă şi de Constituţie, încercând să adauge la o decizie a Curţii Constituţionale, limitând astfel accesul liber la justiţie.
6. Se invocă cele statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, ale cărei considerente au efecte general obligatorii, şi se arată că, prin această decizie, instanţa de contencios constituţional a tranşat atât interpretările doctrinare contradictorii ale Deciziei sale nr. 369 din 30 mai 2017, cât şi efectele Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018 a instanţei supreme.
7. Or, având în vedere existenţa acestor două decizii contrare, pronunţate de Curtea Constituţională, pe de o parte, şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, se susţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a încălcat atribuţiile conferite de art. 519 din Codul de procedură civilă şi de art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă.
8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 519-521 din Codul de procedură civilă au instituit un mecanism pentru unificarea practicii judiciare, care să contribuie la transformarea jurisprudenţei româneşti într-una predictibilă, aptă să răspundă aşteptărilor rezonabile ale justiţiabililor şi, totodată, să conducă la scurtarea procesului, prevenind parcurgerea tuturor căilor de atac. Pentru asigurarea eficacităţii acestui nou mecanism prevăzut de noul Cod de procedură civilă s-a acordat deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie caracter obligatoriu, atât pentru instanţa care a adresat solicitarea de dezlegare a problemei de drept, cât şi pentru toate celelalte instanţe, în acelaşi scop fiind prevăzute formalităţi de publicitate care să garanteze accesul instanţelor şi al justiţiabililor la soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
9. Se mai apreciază că prin instituirea caracterului obligatoriu al hotărârii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu dezlegarea unei probleme de drept, se asigură aplicarea prevederilor art. 126 alin. (3) din Constituţie, iar considerentele reţinute în Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de instanţa supremă, nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate al Curţii Constituţionale, în raport cu prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Mai mult, hotărârile judecătoreşti nu pot fi asimilate legilor sau ordonanţelor Guvernului, iar împotriva acestora se pot exercita doar căi de atac, în condiţiile legii, potrivit art. 129 din Constituţie.
10. Se mai apreciază că prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă dau eficienţă principiului previzibilităţii procesului, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile legii în vigoare de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, fără a se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.
11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 27 şi ale art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă. Analizând motivarea excepţiei, Curtea reţine că obiectul acesteia îl reprezintă dispoziţiile art. 27, art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
- Art. 27: "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.";
- Art. 519: "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.";
- Art. 521 alin. (3) şi (4): "(3) Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
15. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 147 - Deciziile Curţii Constituţionale.
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că susţinerile formulate de către autoarea excepţiei vizează, în esenţă, interpretarea şi aplicarea normelor legale incidente în speţa dedusă soluţionării instanţei de judecată.
17. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi al instanţelor de control judiciar, aşa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Astfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14.
18. Potrivit dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Constituţie, "Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei", iar în temeiul art. 126 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege.
19. Prin urmare, având în vedere faptul că instanţa de contencios constituţional nu se pronunţă asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei, dedus din raportarea la norme şi principii constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată în prezenta cauză, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
20. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, autoarea excepţiei nu arată în ce constă neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale. Curtea nu se poate substitui autoarei excepţiei în indicarea motivelor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate a normelor legale fiind posibil doar la sesizare, iar nu din oficiu.
21. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011).
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Neocasa Real Estate Solutions - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 44.941/299/2015* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »