§ 22. - Decizia 704/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma ''obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei''
M.Of. 41
În vigoare Versiune de la: 13 Ianuarie 2022
16. Pornind de la grupul de infracţiuni în cadrul căruia a fost inclusă fapta de proxenetism în noul Cod penal, Curtea constată că obiectul juridic principal al acestei infracţiuni constă în relaţiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, relaţii care presupun procurarea mijloacelor de existenţă prin muncă, în condiţii de respect pentru regulile de morală şi de asigurare a demnităţii umane, cu excluderea oricăror acte de dobândire a unor foloase patrimoniale din practicarea prostituţiei de către o altă persoană. În aceste condiţii, Curtea constată că sunt neavenite susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora norma penală criticată se află în coliziune cu dispoziţiile Codului civil referitoare la relaţiile de familie, incluzând drepturile şi obligaţiile reciproce ale soţilor, precum şi obligaţia părinţilor de a-şi întreţine copiii, în condiţiile în care valoarea socială protejată de legiuitor prin incriminarea infracţiunii de proxenetism este tocmai apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială, incluzând relaţiile de familie, şi asigurarea licită a mijloacelor de existenţă. De altfel, scopul căsătoriei este declarat, în mod expres, în alin. (2) al art. 259 din Codul civil, invocat de autor, acesta fiind întemeierea unei familii. Uniunea se realizează prin consimţământul celor care se căsătoresc şi, odată realizată, ea este reglementată de normele legale în materie, aşa încât Curtea reţine că susţinerile potrivit cărora textele criticate aduc atingere dispoziţiilor referitoare la viaţa intimă, familială şi privată din Legea fundamentală sunt neîntemeiate. În plus, cu privire la raportarea de către autorul excepţiei a normei penale atacate la prevederile din Codul civil, Curtea reaminteşte că, în jurisprudenţa sa, a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Legii fundamentale.