§ 21. - Decizia 703/2016 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. c) din Codul penal
M.Of. 293
În vigoare Versiune de la: 25 Aprilie 2017
16. Judecătoria Urziceni opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la pierderea unor dinţi din faţă, s-a pus problema dacă fapta constituie sluţire. În practică s-a statuat că "prin noţiunea de sluţire, ca una dintre urmările alternative ale faptei incriminate în dispoziţiile art. 182 din Codul penal din 1969, se înţelege o alterare a înfăţişării fizice a victimei, în urma loviturilor primite din partea inculpatului, alterare care presupune o dizarmonie substanţială în fizionomia victimei, a cărei vindecare nu este posibilă printr-un procedeu natural. Prin pierderea a doi dinţi, în urma agresiunii, persoana vătămată a suferit în zona feţei o alterare a înfăţişării sale, alterare care se încadrează în noţiunea de sluţire". Prin Decizia nr. II din 30 septembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie - Secţiile Unite a respins recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal din 1969, în cazul faptei de vătămare corporală gravă, săvârşită cu intenţie, care a avut ca urmare pierderea unuia sau a mai multor dinţi, ţinându-se seama de particularităţile faptelor de violenţă ce au avut ca urmare pierderea dinţilor. Curtea Supremă de Justiţie a reţinut, prin decizia mai sus menţionată, că producerea sluţirii, în sensul prevăzut de art. 182 alin. 2 din Codul penal din 1969, trebuie determinată nu numai în raport cu semnificaţia cunoscută acestei noţiuni, adică mutilare, schilodire, desfigurare cu consecinţa creării aspectului hidos, pocit, respingător, foarte urât, ci şi ţinându-se seama de echivalenţa ce se poate da noţiunii respective prin comparare cu celelalte urmări grave la care se referă textul de lege menţionat.