§ 11. - Decizia 702/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale
M.Of. 87
În vigoare Versiune de la: 28 Ianuarie 2022
7. Tribunalul Buzău - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Reţine, în acest sens, că, potrivit art. 4 alin. (1) din Codul de procedură penală, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă, iar, prin art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ, se prevede că organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului. Reţine, de asemenea, că în cauzele penale atât vinovăţia, cât şi întinderea prejudiciului se stabilesc ca urmare a unui probatoriu specific fiecărei cauze. Subliniază că prejudiciul trebuie să aibă caracter de certitudine, însă reţine, totodată, că, în lipsa unei evidenţe financiar-contabile clare, a distrugerii unei părţi din aceste evidenţe, a neînregistrării în evidenţele contabile a tuturor operaţiunilor comerciale, organul judiciar este obligat să administreze acele probe care să conducă la stabilirea unui prejudiciu cât mai exact, fără a face uz de dispoziţiile art. 67 din Codul de procedură fiscală, text pe care inculpaţii nu îl consideră neconstituţional. Arată că, până la momentul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, nu s-a finalizat activitatea de stabilire a prejudiciului, expertul formulând mai multe variante, urmând ca instanţa să stabilească varianta cea mai apropiată de realitate, în condiţiile în care au fost distruse contoarele de înregistrare a energiei electrice consumate, au fost distruse evidenţe contabile, au fost folosite evidenţe duble ale operaţiunilor comerciale şi, apoi, distruse mare parte din ele. Aşa încât, în condiţiile în care stabilirea întinderii prejudiciului este atributul instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei, iar aceasta se face pe bază de probe şi în condiţii de contradictorialitate, consideră că textul invocat este constituţional. Instanţa invocă, drept temei al opiniei sale, şi principiul potrivit căruia "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" şi apreciază că, în lipsa unei evidenţe financiar-contabile ţinute în condiţii de legalitate, organul judiciar care a efectuat urmărirea penală a stabilit prejudiciul prin estimare, dar şi prin luarea în calcul a declaraţiilor operaţiunilor comerciale făcute la organele fiscale de către partenerii de afaceri şi a celorlalte probe administrate. Totodată, arată că, pentru a beneficia de dispoziţiile textului de lege criticat, autorii excepţiei aveau posibilitatea acoperirii integrale a prejudiciului până la primul termen de judecată, iar, în cazul în care, ca urmare a probelor administrate, s-ar fi constatat un prejudiciu inferior, li s-ar fi returnat suma plătită în plus. Reţine că introducerea unei cauze de reducere a pedepsei pentru inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat până la primul termen de judecată reprezintă o măsură de politică penală determinată de specificul infracţiunilor de evaziune fiscală, respectiv de necesitatea recuperării, cu celeritate, a sumelor datorate bugetului general consolidat, şi nu este de natură să aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Câtă vreme cauzele de nepedepsire, respectiv de reducere a pedepselor prevăzute de dispoziţiile legale criticate, se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, nu se poate primi critica privind încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi.