§ 54. - Decizia 7/2021 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale lit. A şi B ale capitolului I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 69 şi 70 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. I pct. 42 şi 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

M.Of. 418

În vigoare

Versiune de la: 21 Aprilie 2021

33. În ceea ce priveşte criticile referitoare la prevederile lit. B a capitolului I din anexa nr. V, precum şi ale art. 69 şi 70 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei instanţei constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii justifică dreptul la diferenţiere, tocmai pentru că egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar situaţiile diferite sub aspect obiectiv şi rezonabil impun diferenţe de tratament juridic (a se vedea în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, Decizia nr. 14 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 20 martie 2013, sau jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunţată în Cauza Engel şi alţii împotriva Olandei, paragraful 72, sau Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunţată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 38 şi 40).