§ 70. - Decizia 695/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma ''dincolo de orice îndoială rezonabilă'', ale art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, ale art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, forma anterioară republicării, ale art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ale art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi ale art. 11 şi ale art. 63 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
M.Of. 72
În vigoare Versiune de la: 25 Ianuarie 2022
56. Astfel, în Croaţia, art. 35 alin. 3 din Legea Parchetului statuează că procurorii adjuncţi lucrează la cauzele care le-au fost repartizate într-o manieră obiectivă şi independentă. Distribuirea dosarelor este reglementată prin Regulamentul Parchetului. Potrivit art. 115 din aceeaşi lege, însărcinările Parchetului sunt distribuite la începutul fiecărui an calendaristic, în funcţie de tipul de cazuri, ţinând cont de diviziunea proporţională a muncii. În Finlanda, secţiunea 5 alin. 1 din Legea nr. 32/2019 privind Parchetul General menţionează că dosarele penale pot fi repartizate către parchetele locale într-o manieră care deviază de la împărţirea pe districte, dacă acest lucru este necesar pentru a echilibra volumul de muncă, pentru a facilita o soluţionare mai rapidă a cauzelor, pentru a valorifica specializarea procurorilor ori din alte motive speciale. Secţiunea 20 din aceeaşi lege statuează că dosarele penale trebuie distribuite între procurori într-un mod care să garanteze dreptul părţilor de a li se analiza cauza într-o manieră independentă, imparţială şi promptă. Procurorul general poate stabili ca mai mulţi procurori să lucreze la acelaşi caz, determinând şi diviziunea sarcinilor între aceştia. La fel, şi procurorul-şef poate stabili ca mai mulţi procurori din subordinea sa să lucreze la acelaşi caz. Secţiunea 7 alin. 1 din Decretul Guvernului nr. 798/2019 privind Parchetul General stabileşte că dosarele penale trebuie distribuite între procurorii stagiari ţinând cont de stadiul pregătirii lor şi de gradul de dificultate al speţei. În Letonia, conform definiţiei din secţiunea 30 alin. 1 din Legea de procedură penală, un membru al unui organ de cercetare penală este un procuror sau un agent al unui organ de cercetare penală autorizat să efectueze urmărirea penală care a fost inclus în cadrul unui organ de cercetare penală printr-o decizie a unui agent competent al unui astfel de organ sau a unui procuror ierarhic superior. Secţiunea 31 alin. 1 stipulează că supraveghetorul direct al unui agent de cercetare penală este şeful organului de cercetare penală sau al unei secţii a acestuia ori adjunctul şefului, care a fost desemnat, în conformitate cu regulile de distribuire a îndatoririlor sau printr-un ordin individual, să controleze desfăşurarea urmăririi penale. Potrivit alin. 3 pct. 2 din aceeaşi secţiune, supraveghetorul direct are îndatorirea de a lua decizii organizatorice importante, cum ar fi să determine criteriile de repartizare a însărcinărilor, să transfere aceste sarcini către alte persoane care coordonează procedura şi să conducă urmărirea penală. Secţiunea 37 alin. 1 stabileşte că procurorul care supraveghează ancheta este cel căruia i-a fost repartizată investigaţia în conformitate cu regulile parchetului privind distribuirea îndatoririlor sau printr-un ordin dat într-o anumită anchetă penală. Secţiunea 46 alin. 2 pct. 2 precizează că procurorul ierarhic superior are dreptul de a desemna un procuror care să supravegheze ancheta, dacă este necesar să se devieze de la principiile de distribuire a dosarelor care au fost aprobate anterior. În Lituania, conform raportului din septembrie 2011 al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, conducerea Departamentului pentru investigarea crimei organizate şi a corupţiei desemnează procurori să desfăşoare ancheta preliminară în cadrul organelor specializate de cercetare penală. Asemenea ordine pot fi date şi de procurorul general, precum şi de adjunctul său. Aceştia pot încredinţa sarcina de a investiga o cauză unui procuror din cadrul Departamentului pentru investigarea crimei organizate şi a corupţiei. Totuşi, pentru a asigura o distribuire echilibrată a dosarelor între procurorii departamentului, organizarea anchetei preliminare este de obicei încredinţată procurorului-şef al departamentului. Criteriile de repartizare a dosarelor între procurorii departamentului includ, printre altele, CV-ul procurorului, volumul de muncă al acestuia, experienţa sa, precum şi complexitatea şi volumul dosarului în cauză. În Luxemburg, art. 130 din Legea organizării judiciare prevede că procurorul împarte sarcinile de serviciu între el şi adjuncţii săi. El poate schimba oricând această repartizare şi poate îndeplini, atunci când consideră necesar, însărcinările pe care le-a delegat în mod special unui adjunct. În Olanda, secţiunea 132 alin. 1 din Legea privind structura judiciară şi organizarea sistemului de justiţie prevede că Biroul procurorilor-şefi trebuie să repartizeze îndatoririle între procurorii-şefi. Secţiunea 41 alin. 2 din Legea privind statutul magistraţilor stabileşte că şeful parchetului distribuie munca între magistraţii care lucrează în parchetul său. Secţiunea 46 defineşte noţiunea de "muncă adecvată" ca fiind orice sarcină care este încredinţată magistraţilor ţinând seamă de abilităţile şi cunoştinţele acestora, cu excepţia cazului în care magistratului nu i se poate cere să accepte însărcinarea din motive de natură fizică, mintală sau socială. În Polonia, art. 37 alin. 2 din Legea Parchetului stipulează că procurorul care conduce un parchet hotărăşte în detaliu distribuirea sarcinilor de serviciu din cadrul acelui parchet, luând în considerare necesitatea de a asigura o repartizare echilibrată a responsabilităţilor, precum şi experienţa profesională a procurorilor în abordarea fiecărei categorii specifice de cauze. Conform raportului din septembrie 2011 al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, ţinând cont de natura specifică a dosarelor privind corupţia, acestea sunt distribuite de către şefii parchetelor numai procurorilor cu un nivel garantat de competenţă. Sunt luate în considerare experienţa dobândită în soluţionarea acestui tip de speţe, pregătirea profesională anterioară, seriozitatea şi experienţa în ceea ce priveşte cooperarea cu alte organe competente în domeniul anticorupţiei. În Portugalia, art. 57 alin. 1 din Legea nr. 68/2019 privind Statutul Ministerului Public defineşte Departamentul central de investigaţii şi acţiuni penale ca fiind un organ care coordonează şi dirijează ancheta şi prevenirea infracţiunilor violente, economico-financiare, extrem de organizate sau deosebit de complexe. Art. 58 alin. 1 enumeră competenţele de investigare ale departamentului, menţionând la lit. h infracţiunile de corupţie pasibile de pedeapsă cu închisoarea mai mare de 2 ani. Art. 59 alin. 1 stipulează că departamentul este condus de un procuror general adjunct, care, printre altele, este responsabil şi de distribuirea sarcinilor de serviciu în conformitate cu reglementările departamentului (lit. b). Art. 68 alin. 1 lit. m stabileşte că procurorul general regional distribuie sarcinile de serviciu între procurorii generali adjuncţi din cadrul parchetului său, fără a aduce atingere prevederilor legii procesuale. Lit. g precizează că procurorul general regional poate să transfere un dosar, prin ordonanţă motivată, de la un magistrat la altul, atunci când această măsură este justificată prin motive semnificative de specializare, complexitate procesuală sau repercusiuni sociale. Art. 75 alin. 1 prevede că procurorul-şef coordonează activitatea parchetului din district, adoptând ordine şi instrucţiuni. Conform lit. f, acesta distribuie sarcinile de serviciu între procurori, în conformitate cu reglementările parchetului din district şi fără a aduce atingere prevederilor legii. La lit. m se precizează că procurorul-şef poate propune procurorului general regional, prin ordin motivat, să transfere un dosar de la un magistrat la altul, atunci când această măsură este justificată prin motive semnificative de specializare, complexitate procesuală sau repercusiuni sociale. Art. 76 stipulează că metodele de gestionare a activităţii procesuale trebuie să vizeze o distribuire echilibrată a volumului de muncă, să îmbunătăţească funcţionarea serviciilor, să fie adaptate specificului acestor servicii şi să respecte principiul specializării. Printre aceste metode se numără şi repartizarea dosarelor. Consiliul Superior al Magistraturii adoptă şi publică criteriile generale pe care trebuie să se bazeze aceste decizii, având în vedere principiul proporţionalităţii, regulile de echilibru în distribuirea volumului de muncă şi posibilele daune grave pe care aceste măsuri le-ar cauza vieţii personale şi familiei magistratului. Potrivit art. 78, dosarele pot fi redistribuite altui magistrat, în mod aleatoriu sau prin repartizare, în condiţiile care urmează să fie reglementate de Consiliul Superior al Ministerului Public. Art. 90 prevede că distribuirea dosarelor se face cu respectarea condiţiilor statutului menţionat, ale legilor de procedură, ale legilor ce reglementează organizarea sistemului judiciar şi ale normelor ce reglementează organizarea parchetului. Magistratul căruia îi este repartizat dosarul poate fi asistat de alţi procurori, din aceleaşi unităţi sau din unităţi diferite, prin decizie a superiorului ierarhic comun, atunci când această măsură este justificată prin motive procedurale sau complexitate procesuală. În Slovenia, art. 144 din Legea procurorilor stabileşte că distribuirea dosarelor este reglementată prin Regulamentul procurorilor. De regulă, dosarele se repartizează în ordinea sosirii lor, ţinând seama de organizarea muncii, specializarea procurorilor şi diviziunea proporţională a muncii. În conformitate cu Regulamentul procurorilor, programul anual poate specifica regulile de repartizare a cauzelor. În caz de concediere, absenţă prelungită, detaşare sau demisie a unui procuror, dosarele acestuia pot fi repartizate altui procuror, prin ordin motivat al procurorului-şef. În funcţie de natura şi complexitatea cauzei individuale, procurorul-şef poate numi alţi procurori care să coopereze cu titularul dosarului, determinând şi modul de cooperare. Regulile concrete de repartizare a dosarelor sunt detaliate în Regulamentul procurorilor din 2012. Conform art. 50 din acesta, la distribuirea dosarelor între procurorii din cadrul Parchetului Specializat se iau în considerare specializarea, cunoştinţele, calificările şi experienţa fiecărui procuror, nevoia de muncă în echipă, distanţa locală şi sarcinile deja existente ale procurorului. Art. 53 prevede că şeful Centrului de informaţii pentru experţi pregăteşte un proiect anual de plan de lucru al procurorilor. Înainte de a atribui o sarcină vreunui procuror, şeful Centrului de informaţii pentru experţi trebuie să se consulte cu şeful parchetului în care lucrează acesta. Dacă şeful parchetului se opune în scris atribuirii sarcinii din cauza altor obligaţii urgente ale procurorului în cauză, procurorul general trebuie să decidă în această privinţă. Potrivit art. 67, în cazul în care procurorul este repartizat în mai multe departamente sau lucrează cu fracţiune de normă, programul anual trebuie să determine cota aproximativă a cazurilor soluţionate în cadrul unui anumit departament. Dacă în programul anual este stabilită şi specializarea, trebuie indicată şi ponderea aproximativă a cazurilor din domeniile respective. Dacă în cursul anului se observă că nu există suficiente dosare într-un anumit domeniu de specializare, procurorul specializat este desemnat să soluţioneze alte cazuri. Programul anual stabileşte tipurile de cauze, redistribuirea dosarelor, metodele de repartizare, însă programul mai detaliat va fi stabilit de şeful parchetului. Conform art. 68, şeful parchetului decide cu privire la distribuirea dosarelor, în conformitate cu programul anual de lucru. Şeful parchetului îl poate autoriza pe adjunctul său ori pe unul dintre şefii de departamente sau de alte unităţi organizatorice interne să decidă cu privire la repartizarea dosarelor către departamente sau alte unităţi organizatorice interne. Volumul de muncă uniform al procurorilor se asigură ţinând seama de timpul estimat necesar pentru soluţionarea cauzei, în conformitate cu criteriile privind calitatea muncii procurorilor şi succesul urmăririi penale, precum şi de programul de lucru şi cauzele preconizate ale procurorului. Şefii de parchet, adjuncţii acestora, şefii de departamente sau de alte unităţi organizatorice interne pot primi doar dosare care sunt de competenţa unităţii pe care o conduc, în conformitate cu graficul anual. De regulă, un caz în care s-au efectuat investigaţii în timpul serviciului de gardă va fi atribuit procurorului care a efectuat actele respective. Totuşi, pentru a asigura o repartizare uniformă a sarcinilor de serviciu, o parte proporţională din aceste cazuri este distribuită şi procurorilor care nu sunt de serviciu. La soluţionarea unui dosar pot coopera şi alţi procurori. Art. 70 stabileşte că, atunci când se anticipează că un procuror va fi supraîncărcat din cauza repartizării unui dosar complex şi dificil, distribuirea cauzelor poate fi suspendată pentru o anumită perioadă de timp. În acest caz, dosarele vor fi atribuite altor procurori, dintr-un alt departament sau din altă unitate organizatorică internă. Dacă dosarul menţionat necesită o analiză mai îndelungată şi concentrată, şeful parchetului poate dispune să li se distribuie altor procurori un număr adecvat de dosare deja repartizate procurorului în cauză. Redistribuirile de dosare, indiferent de motive, trebuie efectuate în conformitate cu programul de lucru, cu principiul egalităţii volumului de muncă al procurorilor, precum şi cu natura şi semnificaţia cauzei. În toate cazurile de redistribuire, ordinele prin care se efectuează acestea trebuie să fie înregistrate în jurnal sau în dosar, indicând data, motivul şi persoana care a dispus redistribuirea. În Suedia, conform Raportului de evaluare adoptat de GRECO la data de 18 octombrie 2013, procurorul-şef care conduce parchetul distribuie dosarele penale. Criteriile de repartizare pot fi competenţa specială sau specializarea, dar se ţine cont şi de volumul de muncă al fiecărui procuror. În Ungaria, în raportul din septembrie 2011 al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică se menţionează că dosarele care ajung la Parchetul Naţional pentru Investigaţii sunt distribuite de şeful parchetului. În principiu, toţi procurorii au rang egal, dar în practică şeful parchetului ţine cont de experienţa, specializarea şi abilităţile fiecărui procuror în parte. În general, activităţile nu se împart; procurorul căruia i-a fost repartizată cauza este responsabil de aceasta de la început până la sfârşit.