§ 21. - Decizia 695/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma ''dincolo de orice îndoială rezonabilă'', ale art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, ale art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, forma anterioară republicării, ale art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ale art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi ale art. 11 şi ale art. 63 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

M.Of. 72

În vigoare
Versiune de la: 25 Ianuarie 2022
17. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, autorul acesteia din Dosarul Curţii nr. 1.681D/2019 susţine, în esenţă, că acestea sunt neconstituţionale, întrucât nu reglementează, în mod clar, dacă autorul faptei principale poate fi şi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani, situaţie în care destinatarii normei juridice nu îşi pot adapta conduita în faţa legii penale, în deplină cunoştinţă de cauză. De asemenea, susţine că aceleaşi prevederi sunt neconstituţionale, contravenind şi principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei, întrucât autorul faptei principale poate fi şi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani, situaţie în care se poate ajunge ca acesta să fie tras la răspundere de două ori pentru comiterea aceleiaşi fapte, fiind astfel încălcat principiul ne bis in idem.