§ 19. - Decizia 695/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma ''dincolo de orice îndoială rezonabilă'', ale art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, ale art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, forma anterioară republicării, ale art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ale art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi ale art. 11 şi ale art. 63 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

M.Of. 72

În vigoare

Versiune de la: 25 Ianuarie 2022

15. Având în vedere toate cele precizate, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate nu satisfac aceste exigenţe, întrucât acestea utilizează formulări generale şi nu instituie la nivelul legislaţiei primare un principiu obiectiv, aleatoriu, de distribuire a dosarelor în faza de urmărire penală. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil, reţine că, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituţie, "Părţile au dreptul la un proces echitabil (...)". De asemenea, art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prevede că "Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil (...) de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî (...) asupra temeiniciei oricărei acuzaţii penale îndreptate împotriva sa". Reţine că activitatea de judecată este guvernată de principiul distribuirii aleatorii a dosarelor, însă procedura derulată în faţa organelor de urmărire penală, deşi este o componentă a procesului penal, nu este supusă regulii repartizării aleatorii, ci se prevede repartizarea după criterii obiective, fără a se exemplifica aceste criterii. În opinia autorului, câmpul de acţiune al imparţialităţii vizează toate activităţile întreprinse în legătură cu instrumentarea unei cauze penale, din momentul înregistrării acesteia la organul judiciar şi până la momentul finalizării sale definitive. Aşa încât, susţine că, inclusiv în activitatea incipientă de repartizare a dosarului la procurorul de caz, este necesar să existe garanţii, care să asigure efectivitatea acestui principiu constituţional.