§ 39. - Decizia 693/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului
M.Of. 1325
În vigoare Versiune de la: 31 Decembrie 2020
33. Cu privire la critica potrivit căreia sintagma "aspectele sesizate sau cunoscute" din cuprinsul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este lipsită de claritate şi previzibilitate, întrucât, în opinia autorului excepţiei, lasă posibilitatea persoanei care trebuie să emită dispoziţia de cercetare prealabilă, să stabilească în mod arbitrar, pe criterii subiective, conţinutul acestei expresii, care atrage cercetarea prealabilă a unui poliţist, Curtea constată netemeinicia acestei susţineri. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).