§ 9. - Decizia 692/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 teza a doua coroborate cu cele ale art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor

M.Of. 1324

În vigoare

Versiune de la: 31 Decembrie 2020

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât sintagma "să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii", prin raportare la care se determină elementul material al faptei contravenţionale reglementate de aceste dispoziţii, nu respecta principiul clarităţii şi previzibilităţii legii. Se arată că sintagma menţionată încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţia României prin faptul că nu este determinat, în mod concret, elementul material al laturii obiective a contravenţiei, fapt ce permite ca acesta să fie configurat de alte organe decât puterea legiuitoare, respectiv de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sau de către instanţele de judecată învestite cu soluţionarea plângerilor contravenţionale. Astfel, stabilirea modului corect/incorect în care operatorul economic se comportă în relaţiile cu consumatorii presupune determinarea ansamblului drepturilor şi obligaţiilor părţilor din raportul juridic, indiferent că sunt izvorâte din acordul părţilor (din contract) sau din lege şi a modalităţii în care operatorul economic îşi exercită drepturile şi obligaţiile sale. Aşadar, comportamentul interzis şi sancţionabil, respectiv identificarea dreptului exercitat abuziv sau a obligaţiei neexecutate, este determinat, în mod arbitrar, de autoritatea de control, iar nu de către legiuitor, fapt ce încalcă principiul legalităţii incriminării ("nullum crimen, nulla poena sine lege"), aplicabil şi în materie contravenţională.