§ 11. - Decizia 691/2017 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (5) lit. g), art. 260 alin. (2) lit. g) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală
M.Of. 166
În vigoare Versiune de la: 22 Februarie 2018
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 259 alin. (5) lit. g) şi art. 260 alin. (2) lit. g) din Codul de procedură penală, se arată că soluţia juridică a considerării citaţiei ca fiind comunicată, la împlinirea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citaţia, în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica respectiva citaţie, încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare al persoanelor care nu primesc citaţiile sau celelalte acte procedurale din motive neimputabile lor, fără a refuza sau a se sustrage de la comunicarea acestora. Se arată că, într-o astfel de situaţie, inculpatul se află în imposibilitatea de a lua cunoştinţă de existenţa citaţiei şi, în consecinţă, de existenţa procesului penal şi a termenului la care este citat şi, totodată, judecat. Se face trimitere la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 10 din 10 iunie 2013, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că "modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire". Se susţine că scopul legiuitorului nu a fost acela al asigurării realizării unei proceduri de citare formale, ci al aducerii la cunoştinţa inculpatului a informaţiilor din cuprinsul citaţiei. Se mai arată că, potrivit Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, statele membre au obligaţia de a garanta oricărei persoane cercetate îndeplinirea procedurii de citare şi informare despre cercetarea judecătorească. Se conchide că soluţia considerării comunicate a citaţiei la împlinirea termenului legal arătat în cuprinsul textelor criticate reprezintă o ficţiune juridică, ce nu asigură, în realitate, citarea inculpatului, în ipotezele invocate în susţinerea excepţiei.