Decizia 689/2011 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii si fundaţii
M.Of. 547
În vigoare Versiune de la: 2 August 2011
Decizia 689/2011 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii si fundaţii
Dată act: 31-mai-2011
Emitent: Curtea Constitutionala
Augustin Zegrean | - preşedinte |
Aspazia Cojocaru | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Petre Lăzăroiu | - judecător |
Mircea Ştefan Minea | - judecător |
Iulia Antoanella Motoc | - judecător |
Ion Predescu | - judecător |
Puskas Valentin Zoltan | - judecător |
Tudorel Toader | - judecător |
Valentina Bărbăteanu | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Vrancea în Dosarul nr. 5.597/231/2010 al Judecătoriei Focşani.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Precizează că în acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională, de exemplu, prin Decizia nr. 86 din 20 ianuarie 2009, considerentele şi soluţia pronunţată cu acel prilej păstrându-şi valabilitatea şi în cauza de faţă.
Prin Decizia civilă nr. 670 din 1 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.340/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Vrancea în Dosarul nr. 5.597/231/2010 al Judecătoriei Focşani, având ca obiect soluţionarea contestaţiei introduse împotriva unei hotărâri a Consiliului Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Vrancea de excludere a unui membru.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că instituirea unei proceduri speciale în materia asociaţiilor prin desfăşurarea şedinţelor în camera de consiliu încalcă principiul egalităţii în faţa legii a justiţiabililor, precum şi principiul publicităţii şedinţelor de judecată consacrat de art. 121 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Arată că, în aceste condiţii, posibilitatea administrării probelor este limitată prin comparaţie cu acţiunile introduse pe calea dreptului comun. În opinia sa, este nesocotit accesul liber la justiţie, ca urmare a stabilirii recursului ca singură cale de atac împotriva hotărârii instanţei de fond. Totodată, susţine că se creează confuzii, întrucât nu sunt precizate nici termenul în care recursul poate fi introdus şi nici modalitatea de exercitare a acestuia.
Tribunalul Vrancea - Secţia civilă, soluţionând recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţate de Judecătoria Focşani, a admis cererea şi a apreciat că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestei opinii, a precizat că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură sau modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 23 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, care au următoarea redactare:
- Art. 23 alin. (3): „Cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul. Hotărârea instanţei este supusă numai recursului."
Dispoziţiile din Constituţie invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi cele ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, menţionează şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care garantează dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat, care stabileşte că cererea de anulare a hotărârilor adunării generale a asociaţiei, contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul, îşi găseşte justificarea constituţională în cuprinsul prevederilor art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora „Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege". În plus, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, această soluţie decurgând din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Totodată, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.
În situaţia avută în vedere de textul de lege criticat în cauza de faţă, însuşi faptul că partea interesată poate formula recurs împotriva hotărârii instanţei reprezintă o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil, întrucât, în cadrul soluţionării recursului, atât recurentul, cât şi intimatul vor putea să utilizeze toate mijloacele de apărare şi vor putea prezenta toate probele pe care le consideră necesare.
Prin decizia mai sus menţionată, Curtea a reţinut, de asemenea, că semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia accesul la justiţie nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care Ie-a stabilit nicio categorie sau grup social, exigenţă pe care textul de lege criticat o respectă, întrucât nu conţine dispoziţii restrictive cu privire la persoanele care pot contesta hotărârile respective, câtă vreme acestea deţin calitatea de membri ai asociaţiei, justificând astfel un interes în declanşarea unui asemenea demers.
De altfel, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare, reţinând, prin Decizia nr. 86 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 3 aprilie 2009, că dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 sunt constituţionale. Faţă de motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu se justifică reconsiderarea acestei jurisprudenţe.
De asemenea, în jurisprudenţa sa reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, Curtea a constatat că nici prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv art. 13 din aceasta, nu impun un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin hotărârea din 21 februarie 1975 pronunţată în cazul Golder împotriva Regatului Unit, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut; fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (paragraful 38).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 4-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Vrancea în Dosarul nr. 5.597/231/2010 al Judecătoriei Focşani.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »