§ 27. - Decizia 688/2010 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă şi art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

M.Of. 431

În vigoare
Versiune de la: 28 Iunie 2010
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007, s-a mai pronunţat, respingând critica cu un atare obiect. Cu acel prilej, a reţinut că, prin derogare de la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reglementarea criticată corespunde scopului şi caracterului special al procedurii insolvenţei, asigurând celeritatea necesară procedurii, fără a leza în vreun fel rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România. Astfel, prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie. Prin aceeaşi decizie s-a mai reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Pentru aceste considerente, nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate a textului de lege criticat prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodată, s-a constatat caracterizată de celeritate şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în acelaşi timp valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor. Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea că procedura insolvenţei este o procedură specială, jurisprudenţei Curţii.