§ 38. - Decizia 683/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi ale art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
M.Of. 154
În vigoare Versiune de la: 26 Februarie 2020
28. Cu privire la critica raportată la regimul juridic aplicabil personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor din cadrul Ministerului Justiţiei, Ministerului Public, Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional de Criminologie, Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al Institutului Naţional al Magistraturii, prevăzut la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Curtea a constatat, la paragraful 28 al Deciziei nr. 413 din 19 iunie 2018, precitată, că, în comparaţia pe care o realizează cu personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu pornesc de la situaţii de fapt/drept identice/analoage, întrucât promovarea acestora din urmă se realizează, prin examen, pe grade/gradaţii aferente/în cadrul funcţiei pe care o ocupă, neexistând posibilitatea de a ocupa o altă funcţie de execuţie decât prin susţinerea tot a unui concurs, nicidecum a unui examen. Principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite; or, situaţiile prezentate sunt diferite astfel că nu se poate aplica acelaşi tratament juridic [cu privire la principiul egalităţii în drepturi, a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015]. De asemenea, Curtea a reţinut că alte categorii profesionale nu pot fi comparate, prin prisma promovării pe loc, cu judecătorii, având în vedere atât diferenţa evidentă de regim constituţional între acestea [medici/profesori etc.], cât şi caracterul atipic al instituţiei promovării pe loc, specifică sistemului judecătoresc. Cu privire la aceeaşi problemă, a modului de promovare aplicabil personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018, paragrafele 28-30, că magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor reprezintă categorii socioprofesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcţii de execuţie. În acest sens, Curtea a observat că, deşi personalul de specialitate juridică este asimilat magistraţilor în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile acestora, există însă deosebiri esenţiale între cele două categorii profesionale prin raportare la natura activităţii efectiv desfăşurate. Ca atare, asimilarea nu presupune stabilirea unor reguli identice pentru admitere, evaluare, respectiv promovare, date fiind atribuţiile distincte ale fiecărei categorii profesionale vizate în speţă, precum şi activitatea efectiv desfăşurată de persoanele încadrate în fiecare dintre cele două profesii. Curtea a conchis, la paragraful 35 al Deciziei nr. 352 din 22 mai 2018, precitată, că nu poate exista identitate de tratament juridic între cele două categorii de magistraţi - judecătorii şi procurorii, pe de o parte, şi personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor, pe de altă parte. Pentru toate aceste motive, Curtea a constatat că nu se poate reţine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie.