§ 37. - Decizia 683/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi ale art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

M.Of. 154

În vigoare
Versiune de la: 26 Februarie 2020
27. Curtea a mai observat că legiuitorul a realizat o ficţiune juridică, în sensul că a reglementat posibilitatea judecătorului de la o instanţă inferioară să promoveze în grad profesional, cu toate drepturile aferente, dar să exercite, în continuare, funcţia de la instanţa ierarhic inferioară; astfel, deşi activitatea prestată [judecător la o instanţă de rang inferior] nu corespunde cu gradul său profesional, judecătorul va avea rangul şi va fi salarizat potrivit grilei de salarizare de la instanţa ierarhic superioară, considerându-se că prestează aceeaşi muncă cu judecătorul de la o instanţă de rang superior. Deşi, ca expresie a egalităţii formale, este inechitabil ca la o muncă diferită, având în vedere nivelul instanţei, doi judecători să fie retribuiţi similar, legiuitorul a opus acestei inechităţi ideea de asigurare a bunei funcţionări a justiţiei, aspect care justifică aplicarea egalităţii materiale în locul celei strict formale [a se vedea, cu privire la noţiunile de egalitate formală şi materială, Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragraful 68]. Prin urmare, Curtea a reţinut că din aceste motive legiuitorul a prevăzut competenţa Consiliului Superior al Magistraturii de a dimensiona în mod corespunzător numărul acestui corp de rezervă. Astfel, promovarea pe loc nu echivalează cu o promovare propriu-zisă în funcţie, ci reprezintă o modalitate de avansare în grad profesional pentru a răspunde nevoilor de personal ale sistemului de justiţie, drept care ea este supusă unor necesare condiţionări administrative. Aceasta este raţiunea pentru care un criteriu esenţialmente administrativ prevalează faţă de vocaţia judecătorului de a promova pe loc, aceasta din urmă subsumându-se exigenţelor care ţin de gestionarea personalului din sistemul judecătoresc.