§ 23. - Decizia 682/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti
M.Of. 339
În vigoare Versiune de la: 11 Aprilie 2024
15. De altfel, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite şi nici nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, sau Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, sau Decizia nr. 195 din 12 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 7 iunie 2005). Or, textul de lege criticat are actuala redactare ca urmare a modificării operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 21 decembrie 2007 - menţionată şi de autoarea excepţiei -, act normativ prin care s-a instituit, ca onorariu al executorului, procentul maxim de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite. Preambulul acesteia precizează că "ţinând seama de necesitatea creării unui cadru juridic transparent privind criteriile de determinare a onorariilor maximale cuvenite executorilor judecătoreşti pentru executarea silită a titlurilor executorii privind drepturi de creanţă având ca obiect obligaţia de plată a unei sume de bani, se impune consacrarea de urgenţă a unui sistem coerent şi progresiv care să asigure proporţionalitatea între valoarea obiectului creanţei ce urmează a fi executată silit şi cuantumul onorariului cuvenit executorului judecătoresc, precum şi înfăptuirea cu celeritate a actelor de executare în materie".