§ 22. - Decizia 680/2011 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. 1 din Codul penal
M.Of. 662
În vigoare Versiune de la: 16 Septembrie 2011
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 259 alin. 1 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 270 din 19 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, reţinând că o dispoziţie legală care incriminează şi sancţionează învinuirea mincinoasă a unei persoane cu privire la săvârşirea unei infracţiuni nu poate fi considerată contrară prevederilor art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie. Învinuirea mincinoasă presupune un denunţător care ştie de la început că învinuirea se referă la o faptă care nu există sau care nu este săvârşită de persoana învinuită. Prin urmare, cunoscând acest adevăr, denunţătorul calomnios numai cu rea-credinţă poate invoca în susţinerea excepţiei textele constituţionale privitoare la dreptul la acces liber la justiţie sau la libertatea de opinie. Existenţa infracţiunii de denunţare calomnioasă presupune cunoaşterea de către denunţător a caracterului mincinos al denunţării, prin care se aduce atingere înfăptuirii justiţiei şi demnităţii persoanei învinuite pe nedrept.