§ 34. - Decizia 679/2012 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
M.Of. 681
În vigoare Versiune de la: 2 Octombrie 2012
II. În cuprinsul cererii de amânare a soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate depuse la dosarul Curţii Constituţionale, apărătorul ales al autorului excepţiei a susţinut că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, luarea în custodie publică a fost apreciată ca fiind detenţie. Într-adevăr, în toate cauzele invocate de acesta (Hotărârea din 24 mai 2011 pronunţată în Cauza Abou Amer împotriva României, Hotărârea din 13 iulie 2010 pronunţată în Cauza Ahmed împotriva României, Hotărârea din 12 ianuarie 2010 pronunţată în Cauza Al-Agha împotriva României şi Hotărârea din 14 februarie 2008 pronunţată în Cauza Hussain împotriva României), Curtea de la Strasbourg a apreciat în acest sens, dar, în acelaşi timp, a constatat că această deţinere este justificată în condiţiile art. 5 paragraful 1 lit. f) din Convenţie, potrivit căruia "Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale: (...) f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare". În cauzele enumerate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcări ale prevederilor art. 5 paragraful 4 din Convenţie, care stabileşte că "Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală". În fiecare dintre aceste cauze, instanţa europeană amintită a constatat însă că încălcările au fost consecinţa aplicării defectuoase de către organele administrative a textelor legale referitoare la luarea în custodie publică, nefiind determinate de modul în care textele de lege aplicate reglementau situaţia străinilor în cauză.