§ 43. - Decizia 673/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 pct. 39 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012
M.Of. 1041
În vigoare Versiune de la: 11 Noiembrie 2025
35. În ceea ce priveşte criticile raportate la dispoziţiile constituţionale ale art. 16 pretins a fi încălcate prin faptul că, drept urmare a neîndeplinirii condiţiilor de calitate a legii, normele criticate pot fi aplicate în mod diferit atât de către agenţii constatatori, cât şi de către instanţele judecătoreşti, Curtea reţine că încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), iar dreptul la un proces echitabil presupune, din perspectiva criticată, printre altele, ca normele care stabilesc anumite sancţiuni (fie contravenţionale, fie penale), pentru a respecta standardul de protecţie a drepturilor fundamentale şi pentru a nu genera interpretări diferite de către subiecţii antereferiţi, trebuie să respecte principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii (Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 2 mai 2019, paragraful 53, şi Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 17 iunie 2020, paragraful 32). Totodată, Curtea reţine că, de principiu, orice normă juridică ce va fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret urmează să fie interpretată de subiecţii de drept dintr-o anumită materie, precum şi de instanţele judecătoreşti din punct de vedere judiciar şi cazual, pentru a emite un act de aplicare legal (Decizia nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, paragraful 62). Interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii (Decizia nr. 393 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 25 august 2020, paragraful 25). Astfel, aplicarea şi interpretarea legii sunt chestiuni ce ţin de resortul instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).