§ 9. - Decizia 662/2020 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24, art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2018 privind unele măsuri fiscal-bugetare
M.Of. 59
În vigoare Versiune de la: 19 Ianuarie 2021
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că modalitatea de reglementare a sporurilor, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, este afectată de vicii de neconstituţionalitate. Astfel, arată că între prevederile art. 24 şi art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 există un raport de normă specială-normă generală. Astfel, sunt invocate dispoziţiile art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi se arată că pentru sectorul Justiţie, conform capitolului VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, suma totală a sporurilor, stabilită prin această normă juridică specială poate ajunge la un maxim total de 45%. Astfel, în ceea ce priveşte magistraţii, legiuitorul a prevăzut în secţiunea I a capitolului VIII din Legea-cadru nr. 153/2017 următoarele sporuri: conform art. 4, un spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, de până la 15%; conform art. 5, un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv, un spor pentru păstrarea confidenţialităţii, de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv indemnizaţia de încadrare. În acelaşi timp, art. 25 din Legea-cadru prevede că suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz, această normă având caracter de normă generală. Art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede, începând cu data de 1 ianuarie 2018 o majorare a sporurilor acordate în luna decembrie 2017 cu 25%, dar pentru perioada 2019-2022 stabileşte doar majorarea salariilor de bază. Se arată că în cauză, pentru procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel şi pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor cu grad de parchet de pe lângă curtea de apel, doar sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase a fost calculat în procentul prevăzut de 15%, sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică a fost cumulat cu sporul pentru păstrarea confidenţialităţii şi au fost stabilite prin ordinul contestat într-un procent total de aproximativ 13%. De asemenea se arată că acest ordin nu cuprinde menţiuni legate de procentul aferent fiecărui spor, ci acordă sume stabilite global. În raport cu acestea, se susţine că astfel cum sunt formulate, prevederile legale criticate încalcă principiul securităţii juridice, cu trimitere la art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, în sensul nerespectării condiţiilor de previzibilitate, predictibilitate, claritate şi precizie, conturate în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale. Astfel, procedura instituită şi noţiunile utilizate, în ceea ce priveşte majorarea sporurilor acordate în luna decembrie 2017 cu 25%, conform art. 38 din legea-cadru, şi limitarea lor, prin acordarea în condiţiile art. 25, sunt lipsite de predictibilitate, claritate şi precizie. În ceea ce priveşte acordarea sporurilor, începând cu data de 1 ianuarie 2018, art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede o majorare cu 25% a sporurilor acordate în luna decembrie 2017, ceea ce a presupus preluarea unor sume globale şi nu procente, acordate şi limitate în timp, ca urmare a unor acte normative care nu se mai află în vigoare. Astfel, în ordinele de salarizare emise începând cu data de 1 ianuarie 2018 nu se menţionează procentele aferente fiecărui spor în parte, nici nu sunt constituite rubrici distincte pentru fiecare dintre ele, cele de risc şi confidenţialitate fiind cumulate în aceeaşi coloană, ca sumă globală fixă. În aceste condiţii, norma care acordă sporurile în această modalitate nu este suficient de precisă pentru a permite într-o manieră rezonabilă persoanelor în cauză să verifice şi să prevadă care sunt consecinţele ei, în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Pentru perioada 2019-2022, art. 39 din lege stabileşte doar majorarea salariilor de bază, fără a mai face vreo menţiune cu privire la sporuri, astfel încât nu se poate identifica în mod concret care va fi evoluţia predictibilă şi clară a acestora şi când anume se va face aplicarea art. 4 şi art. 5 din secţiunea I, capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru 153/2017, prin aplicarea procentului total de 45% raportat la indemnizaţia de încadrare, aşa cum va fi ea majorată, de-a lungul timpului, raportat la diferitele etape din anul 2018, 2019-2022 sau niciodată.