§ 11. - Decizia 662/2020 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24, art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2018 privind unele măsuri fiscal-bugetare

M.Of. 59

În vigoare

Versiune de la: 19 Ianuarie 2021

7. Situaţia se perpetuează, în contextul în care în Legea-cadru nr. 153/2017 nu există nicio normă tranzitorie care să se refere la sporuri, iar ceea ce s-a acordat la acest moment reprezintă sume fixe acordate în baza Legii-cadru nr. 284/2010, act normativ abrogat prin Legea-cadru 153/2017 şi care s-ar menţine şi pe viitor la acest nivel din anul 2010. Practic s-a încălcat şi principiului aplicării imediate a legii noi, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, care ar impune acordarea în totalitate a acestora, odată cu intrarea în vigoare a noilor reglementări, raportat la indemnizaţia de bază. Cu atât mai mult, în situaţia Legii-cadru nr. 153/2017, cele două norme prevăzute de art. 24 şi art. 25 sunt edictate prin acelaşi act normativ şi deşi, conform principiilor generale de interpretare au prioritate incontestabilă normele speciale, s-au aplicat cele generale. În acest context, unele instituţii din sistemul judiciar au apreciat că interpretarea corectă a dispoziţiilor legale trebuie să se refere la plata unor sporuri în cuantumul total prevăzut în anexa nr. V, de 45%. Astfel, confirmând lipsa de previzibilitate a acestei reglementări, o interpretare diferită din partea celor care o aplică este acordată din 2 februarie 2018, de Curtea de Apel Bacău, care a decis o modalitate de acordare a sporurilor în procent total de 45%.