§ 5. - Decizia 662/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 lit. b) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
M.Of. 43
În vigoare Versiune de la: 22 Ianuarie 2020
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care arată că dispoziţiile de lege criticate, potrivit cărora angajatorul poate dispune concedierea pentru motive ce ţin de persoana salariatului, în cazul în care acesta din urmă este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, creează o discriminare în raport cu alte categorii profesionale, aşa cum sunt funcţionarii publici, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi poliţiştii. Astfel, art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999, art. 58 alin. (3) din Legea nr. 293/2004, respectiv art. 2725 lit. a) din Legea nr. 360/2002 prevăd un alt regim pentru aceste din urmă categorii profesionale, în sensul în care raporturile de muncă se suspendă la arestare şi nu încetează. Or, apreciază că persoanele care se supun reglementărilor Codului muncii se află în aceeaşi situaţie cu celelalte categorii profesionale amintite, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 32 din 23 ianuarie 2018, paragraful 40, precum şi art. 3 alin. 1 pct. 3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Europei din 27 noiembrie 2000. Totodată, arată că este de acord cu afirmaţia potrivit căreia egalitatea nu înseamnă uniformitate, însă consideră că tratamentul juridic instituit trebuie să asigure garanţii pentru respectarea tuturor drepturilor. Or, dispoziţiile Codului muncii nu oferă garanţii că, în situaţia în care persoana cercetată este găsită nevinovată la sfârşitul cercetării, îşi va putea recăpăta locul de muncă. Pentru cele arătate, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.