§ 30. - Decizia 658/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (21) şi ale art. 96 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 485

În vigoare
Versiune de la: 27 Mai 2024
16. Din textele menţionate rezultă că soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a unei legi sau a unei ordonanţe, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, reprezintă o formă de control al constituţionalităţii care se derulează a posteriori. Atât art. 146 lit. d) din Constituţie, cât şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 se referă la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa "instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial", "în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Excepţia trebuie să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare "care are legătură cu soluţionarea cauzei". Curtea constată, astfel, că posibilitatea ridicării excepţiei de neconstituţionalitate presupune existenţa unui litigiu pe rolul instanţei, iar soluţionarea acestuia depinde de rezolvarea de către Curtea Constituţională a unei excepţii care are legătură cu cauza.