§ 13. - Decizia 657/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

M.Of. 247

În vigoare
Versiune de la: 11 Martie 2021
9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale. În acest sens, se susţine că principiul legalităţii, statuat la nivel comunitar prin art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi consacrat la nivel naţional de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, presupune existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile în aplicarea lor, astfel cum reiese şi din jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, şi Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunţată în Cauza Fener Rum Patrikligi contra Turciei, paragraful 70). Norma juridică trebuie să fie enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Însă, având în vedere că datorită caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, cerinţa de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare judiciară coerentă şi previzibilă. Aşa fiind, apreciază că dispoziţiile legale criticate cuprind reglementări deosebit de riguroase şi lipsite de echivoc. Astfel, art. 45 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 oferă definiţia legală a depăşirii, folosind o manieră limpede şi exactă de descriere a acestei manevre. De asemenea, alin. (5) al aceluiaşi articol instituie o regulă simplă şi clară privind unica modalitate legală de realizare a depăşirii. Aşadar, textul ce formează obiect al excepţiei oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoanele cărora acestea li se adresează să înţeleagă conţinutul normativ al acestora, în scopul adaptării comportamentului şi acţiunilor în conformitate cu regulile prescrise de acestea. Pe cale de consecinţă, textul legal criticat este enunţat cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă.