§ 50. - Decizia 649/2022 [A/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 14, 15, 16, 19, 20, 22, ale art. 23 alin. (3) şi ale art. 25, 27-43 şi 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor
M.Of. 103
În vigoare Versiune de la: 7 Februarie 2023
45. Cu privire la criticile aduse dispoziţiilor care reglementează regulile substanţiale de angajare a răspunderii materiale, respectiv art. 14, 15, 16, 19 şi 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, Curtea constată că acestea vizează mai degrabă aspecte de detaliu (lipsa anumitor menţiuni pe care autoarea excepţiei le-ar fi dorit cuprinse în textul de lege - spre exemplu, faptul că art. 15 nu descrie în mod clar modalitatea individualizării răspunderii materiale a militarilor) şi de corelare cu alte acte normative aflate în vigoare, în condiţiile în care textele menţionate reglementează regulile generale de angajare a răspunderii materiale. Or, trebuie subliniat faptul că instanţa constituţională (Decizia nr. 39 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 9 mai 2022, paragraful 23) a evocat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31). De asemenea, instanţa europeană a statuat în mod constant că destinatarul normei trebuie să fie capabil - dacă este necesar, cu o consiliere adecvată - să prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele respective, consecinţele pe care o acţiune dată le poate avea. Acele consecinţe nu trebuie neapărat să fie previzibile cu certitudine absolută. Deşi certitudinea este de dorit, aceasta poate avea drept consecinţă o rigiditate excesivă, iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul cu evoluţia circumstanţelor. În consecinţă, numeroase legi sunt formulate inevitabil în termeni care, într-o mai mare sau mai mică măsură, sunt vagi şi ale căror interpretare şi aplicare constituie chestiuni de practică (a se vedea Hotărârea din 15 octombrie 2015, pronunţată în Cauza Perincek împotriva Elveţiei, paragraful 133, sau Hotărârea din 27 iunie 2017, pronunţată în Cauza Satakunnan Markkinaporssi Oy şi Satamedia Oy împotriva Finlandei, paragraful 143, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 65 din 24 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 31 mai 2022, paragraful 21).