§ 8. - Decizia 644/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi ale art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi ale art. 11, ale art. 63 lit. a) şi ale art. 81 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
M.Of. 1215
În vigoare Versiune de la: 21 Decembrie 2021
6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi menţinerea jurisprudenţei instanţei de control constituţional în materie. Invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.376 din 26 octombrie 2010 şi nr. 225 din 15 martie 2012. Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 nu încalcă prevederile art. 132 din Constituţie. Arată că Direcţia Naţională Anticorupţie a fost concepută ca o structură cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Public. Reţine că, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală, "Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii". Arată că Direcţia Naţională Anticorupţie se află în subordinea procurorului general, potrivit principiului controlului ierarhic superior. Reţine, de asemenea, că, potrivit art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală, procurorii îşi desfăşoară activitatea în baza principiul controlului ierarhic, dar şi în baza principiului legalităţii şi al imparţialităţii, aşa încât dispoziţiile criticate constituie o reflectare a acestor principii constituţionale şi o subliniere a naturii acestei direcţii. Constată, aşadar, că dispoziţiile constituţionale invocate nu sunt încălcate, având în vedere raţiunea edictării actului normativ de înfiinţare a acestei direcţii, legiuitorul fiind pe deplin legitimat să înfiinţeze şi să organizeze această structură. Apreciază că dispoziţiile criticate nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil şi principiului imparţialităţii. În acest sens, consideră că drepturile inculpatului nu sunt afectate în faza de urmărire penală de faptul că respectiva cauză penală este instrumentată de un anumit procuror desemnat de conducătorul parchetului în mod obiectiv, având în vedere criterii administrative, iar nu prin repartizarea aleatorie, astfel cum este stabilit prin regulamentul de organizare şi funcţionare, pentru instanţele de judecată. Reţine că, pe parcursul urmăririi penale, partea are dreptul la apărător, la cunoaşterea actelor procesuale întocmite de procuror, se poate adresa cu plângere împotriva actelor şi măsurilor dispuse de procuror, în faţa judecătorului de cameră preliminară şi în faţa instanţei de judecată, în toate căile de atac ordinare şi extraordinare.