§ 12. - Decizia 64/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale capitolului I pct. B şi ale capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ale capitolului I pct. A.I lit. d) şi ale capitolului II pct. A.I.1 lit. b) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. I pct. 42-44, 62 şi 68-70 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ale art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2018 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi ale articolului unic pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

M.Of. 666

În vigoare
Versiune de la: 20 Iulie 2023
8. În plus, spre deosebire de măsura reducerii salariilor cu 25%, care a făcut obiectul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010, reducerea substanţială a salariilor anumitor angajaţi prin Legea-cadru nr. 153/2017 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 nu are o durată limitată în timp, ci are un caracter permanent. Conform jurisprudenţei Curţii, restrângerea exerciţiului unui drept trebuie să dureze numai atât timp cât se menţine ameninţarea în considerarea căreia această măsură a fost edictată, însă, în ceea ce priveşte actul normativ criticat, ameninţarea nu poate fi identificată, câtă vreme toate celelalte venituri salariale au crescut, fiind majorate, cele mai multe dintre ele în mod semnificativ, prin legea-cadru de salarizare.