§ 105. - Decizia 64/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale capitolului I pct. B şi ale capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ale capitolului I pct. A.I lit. d) şi ale capitolului II pct. A.I.1 lit. b) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. I pct. 42-44, 62 şi 68-70 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ale art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2018 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi ale articolului unic pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

M.Of. 666

În vigoare
Versiune de la: 20 Iulie 2023
31. În continuare, examinând criticile de neconstituţionalitate pe care autorii excepţiei le formulează în raport cu prevederile constituţionale privind egalitatea în drepturi, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că situaţia obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică şi chiar impune un tratament juridic diferit. De asemenea, Curtea a statuat că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferenţierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare la diferite autorităţi sau instituţii publice şi, prin urmare, stabilirea unui tratament juridic diferenţiat apare ca justificată (de exemplu, Decizia nr. 450 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1225 din 14 decembrie 2020). De asemenea, Curtea a reţinut că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui (de exemplu, Decizia nr. 134 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iunie 2020).