§ 24. - Decizia 639/2014 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 39 şi art. II din Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

M.Of. 22

În vigoare

Versiune de la: 12 Ianuarie 2015

19. Este evident că, pentru a fi aplicat în înţelesul său, un act normativ trebuie să fie precis, previzibil şi totodată să asigure securitatea juridică a destinatarilor săi, iar în acord cu principiul general al legalităţii, prevăzut şi de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în privinţa importanţei asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, inclusiv sub aspectul stabilităţii acesteia, instituind şi o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le respecte pentru asigurarea acestor exigenţe. Or faptul că statul a emis mai întâi o ordonanţă de urgenţă care transpunea în mod corect Directiva 48/2008/CE, aceasta aplicându-se şi contractelor în derulare, iar ulterior, prin Legea nr. 288/2010 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010, s-a revenit precizând că dispoziţiile ordonanţei nu se aplică contractelor aflate în derulare, cu excepţia câtorva articole, este de natură a crea imprevizibilitate şi a deruta consumatorii, aceştia fiind supuşi unor noi presiuni din partea instituţiilor bancare de a adera la actele adiţionale în forma impusă de ele. De asemenea, prevederile criticate pot fi considerate neconstituţionale în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât consumatorii care au contractele în curs de derulare la data intrării în vigoare a legii nu au posibilitatea să prevadă că o reglementare ulterioară le va afecta însăşi executarea obligaţiei, prin faptul că obligaţiile stabilite prin contractul de credit o să devină extrem de oneroase, situaţie pe care consumatorul nu avea cum să o prevadă la încheierea contractului.