§ 20. - Decizia 631/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 326 din Codul penal
M.Of. 1019
În vigoare Versiune de la: 18 Decembrie 2019
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că normele penale în vigoare, criticate în prezenta cauză, incriminează fapta persoanei care, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, face declaraţii necorespunzătoare adevărului unui funcţionar public sau unei unităţi în care acesta îşi desfăşoară activitatea atunci când, "potrivit legii ori împrejurărilor", declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe. Falsul în declaraţii este o faptă de o anumită gravitate, care justifică includerea acesteia în grupul infracţiunilor de fals în înscrisuri, ţinând seama că prin săvârşirea ei se aduce o îngrijorătoare atingere încrederii pe care trebuie să o inspire înscrisurile oficiale întocmite pe baza declaraţiilor făcute în faţa autorităţilor sau instituţiilor publice. Astfel, Curtea observă că elementul material al infracţiunii de fals în declaraţii constă în acţiunea de a face o declaraţie necorespunzătoare adevărului unei persoane dintre cele prevăzute la art. 175 din Codul penal sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, competentă să ia act de declaraţia respectivă. De asemenea, Curtea reţine că, pentru ca acţiunea de a face o declaraţie necorespunzătoare adevărului unui funcţionar public sau unei unităţi în care acesta îşi desfăşoară activitatea să devină element material al infracţiunii de fals în declaraţii, trebuie constatată, printre altele, îndeplinirea cerinţei esenţiale ca declaraţia necorespunzătoare adevărului să fie dintre acelea care, potrivit legii sau împrejurărilor, serveşte la producerea vreunei consecinţe juridice. În lipsa acestei posibilităţi de drept sau de fapt, declaraţiile ar fi simple manifestări verbale, lipsite de orice eficienţă juridică.