§ 41. - Decizia 63/2025 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (2) lit. a) şi ale art. 274 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, raportate la art. 21^3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară

M.Of. 772

În vigoare
Versiune de la: 19 August 2025
31. Ca atare, persoanelor interesate să conteste deciziile A.S.F., respectiv autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, li se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiţiei, cerând anularea deciziilor prin care au fost constatate şi sancţionate contravenţiile prevăzute de cadrul legal în materie, desigur urmând procedura dispusă de normele criticate, respectiv de art. 278 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi de art. 213 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, care fac trimitere la Legea nr. 554/2004 şi care, aşa cum Curtea a arătat deja, instituie atât posibilitatea suspendării executării actului administrativ unilateral, cât şi posibilitatea oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată, beneficiind de o judecată în fond, precum şi de calea de atac a recursului ce are regimul juridic stabilit prin legea contenciosului administrativ. În contextul dat, este firesc ca acestea să susţină şi să dovedească netemeinicia ori nelegalitatea deciziilor contestate (emise ca urmare a constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii aferente), ceea ce reprezintă aplicarea principiului general al procedurii civile, potrivit căruia cel ce face o afirmaţie în cadrul judecăţii trebuie să o dovedească (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 504 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2014), nefiind convertită într-o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie.