§ 40. - Decizia 63/2025 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (2) lit. a) şi ale art. 274 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, raportate la art. 21^3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară

M.Of. 772

În vigoare

Versiune de la: 19 August 2025

30. Astfel, art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, a cărei procedură este aplicabilă în contestarea deciziilor A.S.F., prevede că hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, iar recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă. Faţă de această împrejurare, Curtea a constatat că, prin derogare de la regimul de drept comun prevăzut în Codul de procedură civilă, în contenciosul administrativ, recursul este, în toate cazurile, suspensiv de executare, aşadar hotărârea pronunţată în primă instanţă, potrivit legii contenciosului administrativ, deşi nu este susceptibilă de apel, nu poate fi pusă în executare. În cazul admiterii recursului, instanţa casează sentinţa şi rejudecă procesul în fond. Casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă este permisă o singură dată în cursul unui proces, în două cazuri expres şi limitativ prevăzute în art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, şi anume atunci când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul sau dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului. Nu se poate dispune casarea cu trimitere dacă judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, în acest caz urmând ca instanţa de recurs să caseze sentinţa şi să rejudece litigiul în fond. Prin urmare, partea interesată va avea astfel posibilitatea de a-şi realiza o apărare eficientă. De altfel, această opţiune a legiuitorului a fost impusă de exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii, aceasta fiind una dintre caracteristicile acţiunii în contencios administrativ (pentru identitate de raţiune, a se vedea Decizia nr. 217 din 17 aprilie 2018, paragraful 18, şi Decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014, paragrafele 21 şi 24, precitate).