§ 20. - Decizia 629/2019 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. (5) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
M.Of. 86
În vigoare Versiune de la: 6 Februarie 2020
14. De asemenea, referitor la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în plângerea formulată la data de 28 martie 2016 împotriva Ordonanţei nr. 32/II/2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, petentul precizează că, "în cazul în care chiar de la primul termen nu se va consemna irelevanţa juridică a ordonanţei criticate", invocă excepţia de neconstituţionalitate a "art. 286 din Codul de procedură penală (ca fiind incomplet, neprevăzând expres situaţii ca cea de faţă), vizavi de prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie". Ulterior, prin precizările depuse la dosar la data de 23 octombrie 2016, petentul ridică excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. (5) din Codul de procedură penală [menţionând, din eroare, art. 179 alin. (5) din Codul de procedură penală, însă art. 179 nu are alin. (5)]. În acest sens, prin precizările sus-amintite, petentul menţionează faptul că, în cazul în care instanţa nu va ţine cont de textele din Codul de procedură penală, "îi va opune mai întâi" prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, iar, apoi, prevederile art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004 [potrivit cărora "Constituie abateri disciplinare: [...] s) utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti sau al actelor judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat;"]. Astfel, petentul concluzionează că, dacă instanţa nu va ţine cont de aceste dispoziţii de lege, atunci invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. (5) din Codul de procedură penală. Prin Încheierea din 16 decembrie 2016, instanţa arată că, în ceea ce priveşte "excepţia de neconstituţionalitate a art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004, ce vizează «motivarea vădit contrară raţionamentului juridic», petentul face trimitere la art. 16 alin. (1) din Constituţie, în opinia sa fiind evident tratamentul discriminatoriu aplicat părţilor procesuale în raport cu organele de urmărire penală". Ulterior, prin Încheierea din 3 februarie 2017, judecătorul de cameră preliminară a pus în discuţie excepţia de neconstituţionalitate a "prevederilor art. 99 din Legea nr. 303/2004, invocată de petent". Având în vedere aceste aspecte şi analizând actele dosarului, Curtea reţine că petentul nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004, ci doar a invocat aceste prevederi de lege în susţinerea plângerii, pentru a demonstra unul dintre motivele formulării acestei plângeri, respectiv nulitatea expertizei dispuse prin ordonanţa de clasare criticată. De asemenea, examinând notele autorului excepţiei prin care invocă excepţia de neconstituţionalitate (şi anume precizările depuse la dosar la data de 23 octombrie 2016), Curtea observă că acesta critică, în realitate, dispoziţiile art. 178 alin. (5) din Codul de procedură penală [menţionând din eroare art. 179 alin. (5) din Codul de procedură penală, însă art. 179 nu are alin. (5)]. Totodată, aşa cum este precizat în Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din 10 februarie 2017, la primul termen de judecată, petentul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 din Codul de procedură penală.