§ 42. - Decizia 621/2016 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b^1), art. 5 alin. (1) şi (2^1), precum şi ale art. 12^1 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice
M.Of. 973
În vigoare Versiune de la: 5 Decembrie 2016
27. Cât priveşte dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 506/2004, Curtea constată că sunt aplicabile în cauzele deduse judecăţii, constituind, alături de cele ale art. 152 din Codul de procedură penală, temeiul cererilor formulate de Ministerul Public. Şi în privinţa acestora este însă incidentă aceeaşi cauză de inadmisibilitate, întrucât lipseşte condiţia interesului procesual, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii lor. Aceasta întrucât instanţele de judecată, prin încheierile pronunţate, au procedat atât la sesizarea din oficiu a Curţii Constituţionale, cât şi la respingerea cererilor de acces la date. Ca urmare, eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar mai produce niciun efect în aceste cauze. Or, Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că, "în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care se urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. [...] Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată" (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). Tot astfel, Curtea a mai reţinut, într-o altă cauză, că "autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are un interes real, personal, în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane" (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014). Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar sluji doar unui interes general, iar nu şi cauzelor în care a fost ridicată, unde nu ar mai produce nicio consecinţă, câtă vreme cererile de acces la date au fost respinse. În această situaţie particulară, dată de specificul cauzelor în care prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată, examinarea constituţionalităţii normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate într-un control abstract. Astfel fiind, şi excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceste prevederi legale va fi respinsă ca inadmisibilă.