§ 10. - Decizia 621/2016 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b^1), art. 5 alin. (1) şi (2^1), precum şi ale art. 12^1 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice

M.Of. 973

În vigoare
Versiune de la: 5 Decembrie 2016
6. Se mai arată că noua reglementare dă posibilitatea organelor judiciare de accesare şi utilizare a datelor de trafic, datelor de identificare şi datelor de localizare, date prelucrate de către furnizori pentru facturare, plăţi pentru interconectare ori în alte situaţii comerciale, care intră în sfera noţiunii de viaţă privată şi sunt de natură a prejudicia manifestarea liberă a dreptului de comunicare sau la exprimare, fără instituirea unor garanţii suplimentare care să justifice ingerinţa în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 26 din Constituţie. Legea nr. 235/2015 nu aduce nicio corecţie sub acest aspect, în sensul celor reţinute în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Constituţionale a României. În plus, dacă prin Legea nr. 82/2012, constatată ca fiind neconstituţională, datele puteau fi reţinute numai pentru o perioadă de 6 luni, în actuala reglementare durata este extinsă la 3 ani, fiind instituit un standard inferior de protecţie a dreptului la viaţă privată. Mai mult, în măsura în care Legea nr. 82/2012 a fost declarată neconstituţională, dispoziţiile art. 152 din Codul de procedură penală rămân fără aplicabilitate practică, iar Legea nr. 235/2015 nu reprezintă o lege privind reţinerea datelor, nu este menţinută nici măcar garanţia unei protecţii eficiente şi efective a datelor păstrate împotriva riscurilor de abuz, precum şi împotriva oricărei utilizări ilicite a acestor date, printr-un control al unei instanţe judecătoreşti. Astfel, deşi dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 235/2015 prevăd obligaţia obţinerii unei autorizări prealabile a judecătorului stabilit potrivit legii pentru furnizarea datelor, dispoziţiile actului normativ nu prevăd condiţiile ce trebuie analizate, situaţiile în care poate fi autorizată o asemenea măsură, devenind astfel un control pur formal, care nu este de natură a oferi o garanţie efectivă.