§ 29. - Decizia 619/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii

M.Of. 143

În vigoare
Versiune de la: 11 Februarie 2022
23. Mai mult, Curtea Constituţională apreciază că interpretarea instanţei supreme asigură caracterul constituţional al dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 din perspectiva garantării drepturilor părţilor raportului de muncă. Astfel, deşi, în aparenţă, este în interesul salariatului ca termenul de 30 de zile să curgă cât mai repede, în realitate, Curtea apreciază că interesul său este acela al stabilirii adevărului, ceea ce presupune că o cercetare prealabilă detaliată şi riguroasă, cu analizarea tuturor datelor pe care le solicită un raport final al cercetării disciplinare prealabile temeinic motivat, este incompatibilă cu fixarea unui termen de 30 de zile în care ar urma să aibă loc atât desfăşurarea cercetării disciplinare, cât şi emiterea unei decizii de sancţionare a salariatului. Aşa cum a observat şi instanţa supremă, riscul ca cercetarea disciplinară să se prelungească nepermis de mult este evitat prin existenţa termenului-limită de 6 luni de la săvârşirea faptei, în care angajatorul poate sancţiona disciplinar salariatul.