§ 23. - Decizia 619/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii

M.Of. 143

În vigoare

Versiune de la: 11 Februarie 2022

17. Ulterior, având a se pronunţa asupra soluţiei legislative a art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care, în urma republicării acestei legi, se regăseşte în conţinutul art. 252 alin. (1), Curtea a reţinut că art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 îndeplinea cerinţele de previzibilitate, deoarece textul avea o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. În acel context Curtea a arătat că "data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare este cea la care reprezentantul legal sau convenţional al angajatorului a fost înştiinţat despre săvârşirea acesteia sau cea care rezultă din coroborarea unor fapte sau acte ce demonstrează faptul că reprezentantul angajatorului cunoştea sau avea ştiinţă despre abaterea săvârşită" (Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). Aceste considerente s-au raportat la criticile formulate în acea cauză, în care se arăta că "există o multitudine de ipoteze în virtutea cărora se poate aprecia, în mod subiectiv sau nu, că un anumit document sau o anumită depoziţie testimonială pot marca acest moment", motiv pentru care se invoca lipsa de claritate a reglementării.