§ 22. - Decizia 619/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii

M.Of. 143

În vigoare
Versiune de la: 11 Februarie 2022
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că soluţia legislativă potrivit căreia aplicarea sancţiunii disciplinare salariatului se realizează în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei, a mai fost supusă controlului de constituţionalitate. Astfel, pronunţându-se asupra dispoziţiilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea şi disciplina muncii în unităţile socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, reglementarea anterioară Legii nr. 53/2003 care conţinea această soluţie legislativă, Curtea a reţinut că termenele prevăzute de aceste dispoziţii de lege constituiau "garanţii indispensabile derulării contractului de muncă atât pentru angajat, cât şi pentru cel ce angajează", întrucât reprezentau o măsură de protecţie a angajaţilor faţă de aplicarea arbitrară a unui regim sancţionator şi asigurau stabilitatea raporturilor juridice de muncă. Prin aceeaşi decizie s-a arătat că "accesul liber la justiţie ar putea fi pus sub semnul îndoielii, în condiţiile în care cel în drept să adopte măsura disciplinară ar putea-o amâna, cu rea-credinţă, la nesfârşit, împiedicându-l pe salariat să obţină în justiţie clarificarea situaţiei sale. În situaţia în care nu ar exista un termen de prescripţie a aplicării sancţiunii disciplinare, Curtea reţine că aplicarea sancţiunii, în cazul angajatului la o societate comercială, ar echivala cu imprescriptibilitatea răspunderii, consecinţă inacceptabilă şi absurdă, din perspectiva principiilor generale ale răspunderii juridice" (Decizia nr. 71 din 11 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999).