§ 13. - Decizia 615/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor
M.Of. 949
În vigoare Versiune de la: 27 Noiembrie 2019
9. Guvernul apreciază că textul de lege criticat stabileşte, în mod expres şi limitativ, sancţiunile disciplinare ce se pot aplica magistraţilor, de la cea mai blândă (avertismentul) la cea mai gravă (excluderea din magistratură), sub acest aspect norma bucurându-se de previzibilitate, claritate şi precizie, iar destinatarul normei cunoscând în mod clar care sunt sancţiunile disciplinare aplicabile în situaţia săvârşirii unor abateri disciplinare definite tot la nivel legal. Desigur că aceste sancţiuni se aplică în mod proporţional cu gravitatea abaterii săvârşite, atât Inspecţia Judiciară, cât şi Secţia Consiliului Superior al Magistraturii, atunci când acţionează ca o instanţă disciplinară, iar mai apoi instanţa de judecată, putând face o apreciere asupra tuturor elementelor de fapt şi de drept ale cauzei disciplinare (circumstanţele subiective, precum şi cele obiective ale săvârşirii abaterii, efectele acesteia, existenţa unor abateri anterioare etc.). Interpretarea şi aplicarea normei legale în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor reprezintă atribuţia constituţională a Consiliului Superior al Magistraturii şi, în caz de litigiu, a instanţei de judecată. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în numeroase ocazii, rolul interpretativ al organelor jurisdicţionale în garantarea previzibilităţii dispoziţiilor normative în sistemele de drept continental. Acestor organe le revine sarcina de a interpreta de o manieră coerentă dispoziţiile generale ale unei legi, pentru a stabili sensul lor exact şi a disipa orice îndoială în acest domeniu (Hotărârea din 9 ianuarie 2013, pronunţată în Cauza Oleksandr Volkov împotriva Ucrainei). De asemenea, tot Curtea europeană recunoaşte imposibilitatea de a se ajunge la o certitudine absolută în redactarea legilor, precum şi riscul ca grija pentru certitudine să conducă la o rigiditate excesivă (Hotărârea din 6 decembrie 2012, pronunţată în Cauza Michaud împotriva Franţei).