§ 29. - Decizia 612/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe
M.Of. 465
În vigoare Versiune de la: 26 Mai 2023
23. În ceea ce priveşte dreptul comun în materia reparării prejudiciului cauzat în condiţiile răspunderii delictuale pentru fapta ilicită proprie, acesta este reprezentat de dispoziţiile art. 1.381-1.395 din Codul civil, care stabilesc patru condiţii cumulative pentru angajarea acestei forme de răspundere, respectiv existenţa unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, a vinovăţiei autorului faptei ilicite şi prejudiciabile, condiţii ce trebuie dovedite de cel care se consideră îndreptăţit la repararea prejudiciului (art. 1.357 din Codul civil). Repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită proprie, potrivit art. 1.381 din Codul civil, se face prin acoperirea integrală a acestuia, cu scopul repunerii victimei în situaţia anterioară [alin. (1)], situaţie în care cuantumul despăgubirilor este determinat de stabilirea exactă a prejudiciului. De asemenea, potrivit art. 1.385 alin. (3), pentru stabilirea întinderii prejudiciului se au în vedere atât pierderea efectiv suferită (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans); mai mult, potrivit aceluiaşi text de lege, în alcătuirea prejudiciului reparabil intră şi cheltuielile pe care victima faptei ilicite le-a făcut în îndeplinirea obligaţiei legale de a evita sau limita prejudiciul care este pe cale sau în curs să se producă. Prin urmare, regula generală în materia răspunderii civile delictuale presupune repararea integrală a prejudiciului suferit de victima faptei ilicite, aşadar o corelaţie direct proporţională între întinderea despăgubirii datorate şi evaluarea exactă a prejudiciului produs.