§ 6. - Decizia 610/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. 396 din Codul de procedură penală
M.Of. 110
În vigoare Versiune de la: 2 Februarie 2021
4. Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Marian Bratiş arată că prevederile art. 396 alin. (1) şi ale art. 421 pct. 2 din Codul de procedură penală se referă la soluţiile pe care le pot pronunţa prima instanţă în prim grad de jurisdicţie şi instanţa de apel în control judiciar. Dacă în procesul penal se formulează o cerere de constatare a nulităţii absolute a urmăririi penale pentru înfrângerea dispoziţiilor referitoare la competenţa după materie şi după calitatea persoanei, încălcare săvârşită în cursul urmăririi penale de organele de urmărire penală, nici instanţa de fond, nici cea de apel nu au un text legal în temeiul căruia să dispună o soluţie de trimitere la organul de urmărire penală competent. Prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017 s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 281 din Codul de procedură penală atunci când nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală. Normele de procedură penală sunt de strictă interpretare şi aplicare, iar judecătorul fondului are nevoie de un text de lege pe care să se sprijine soluţia admiterii cererii de constatare a nulităţii absolute a urmăririi penale. În Codul de procedură penală este reglementată doar soluţia reluării urmăririi penale numai atunci când judecătorul de cameră preliminară dispune restituirea cauzei la parchet. Altă soluţie nu este prevăzută în reglementările aplicabile în faza judecăţii, respectiv în primă instanţă şi în apel. Textele de lege criticate nu sunt conforme cu decizia antereferită a Curţii Constituţionale, nici cu dispoziţiile art. 1 alin. (1)-(3) şi nici cu cele ale art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. Speranţa legitimă a persoanei care beneficiază de reluarea urmăririi penale în faţa organului de urmărire penală competent trebuie să fie garantată potrivit art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi predictibilă. Este încălcat şi principiul legalităţii la care face referire şi art. 2 din Codul de procedură penală. Art. 396 din Codul de procedură penală trebuie să aibă o convergenţă şi un scop finit.