§ 138. - Decizia 61/2024 [A] în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind interpretarea dispoziţiilor art. 43 şi art. 90 din Legea nr. 567/2004, ale art. 8^1 şi 10^1 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/2007, precum şi ale art. 31 alin. (8) din Legea-cadru nr. 153/2017

M.Of. 1274

În vigoare
Versiune de la: 18 Decembrie 2024
68. În cauză se constată că din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă circumstanţele esenţiale ale litigiului, caracterul esenţial al chestiunii de drept, precum şi unele argumente în sprijinul caracterului veritabil al problemei respective. În aceste coordonate, lipsa opiniei preliminare a completului de judecată nu este în sine de natură a determina inadmisibilitatea sesizării. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă totuşi că nu poate fi reţinută justificarea instanţei de trimitere pentru neexprimarea unei opinii preliminare, respectiv riscul antepronunţării. Astfel, potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 partea finală din Codul de procedură civilă, punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil; totodată, exprimarea punctului de vedere preliminar al completului de judecată constituie o obligaţie instituită de art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, aplicabil în condiţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. Or, este de principiu că judecătorul nu devine incompatibil prin ducerea la îndeplinire a unei obligaţii impuse de lege.