§ 9. - Decizia 596/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie
M.Of. 23
În vigoare Versiune de la: 14 Ianuarie 2020
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 1 alin. (5) potrivit căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie. În acest sens, autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că textul de lege criticat reprezintă "o normă de referinţă în alb", care are vocaţia de a fi completat cu prevederi dintr-un număr nedeterminat de norme. Prin alegerea organului de la care se solicită avizul - menţionat în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 doar generic - s-ar deschide posibilitatea discreţionarului în validarea concursurilor pentru ocuparea unui post de funcţionar public. Formularea ambiguă a textului de lege permite conducătorului instituţiei să "legifereze", respectiv să adauge la lege, prin stabilirea arbitrară a organului de la care se cere avizul. Se invocă, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 189 din 2 martie 2006 şi nr. 647 din 5 octombrie 2006, referitoare la principiul accesului liber la justiţie. De asemenea, referitor la previzibilitatea legii, se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 942 din 7 iulie 2011 şi nr. 363 din 7 mai 2015, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza <a href="#/dokument/16824917">Rotaru împotriva României</a>, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României.