§ 12. - Decizia 596/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie
M.Of. 23
În vigoare Versiune de la: 14 Ianuarie 2020
8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că dispoziţiile de lege criticate reprezintă o aplicaţie a art. 172 alin. (9) şi (10) din Codul de procedură penală. Prevederile de lege criticate nu conţin o enumerare exhaustivă a ministerelor de resort care trebuie să acorde un aviz în cazul numirii acestor specialişti, pentru că legiuitorul infraconstituţional a avut în vedere dinamica guvernamentală, respectiv faptul că la investirea unui nou Guvern sau atunci când se fac remanieri ale componenţei Guvernului au loc şi schimbări ale denumirii unor ministere ori chiar desfiinţarea unora dintre acestea, atribuţiile ministerelor desfiinţate fiind preluate de alte ministere sau alte autorităţi şi agenţii publice. De aceea, pentru a se evita necesitatea unor intervenţii legislative succesive asupra Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 doar pentru a pune în acord textul art. 11 al acestui act normativ cu noile denumiri ale ministerelor, s-a utilizat sintagma "ministere de resort"; în aplicarea dispoziţiilor legale criticate, pentru numirea unor specialişti se solicită avizul consultativ al ministerului care are competenţe legale în domeniul în care respectivul specialist are calificări ce urmează a fi utilizate de către Direcţia Naţională Anticorupţie pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală. Desigur, în cazul în care nu există un minister cu competenţe legale în domeniul de activitate în care specialistul posedă calificări, numirea acestuia se face fără a se mai solicita avizul consultativ anterior menţionat. Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la claritatea unei legi, Guvernul consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt formulate într-o manieră clară şi precisă, care permite destinatarilor normelor juridice să prevadă într-o măsură rezonabilă care sunt atât consecinţele conformării la prescripţiile legale, cât şi cele ale nerespectării normelor legale. Aspectele invocate de autorul excepţiei sunt aspecte care ţin de aplicarea legii şi nu constituie motive de neconstituţionalitate a textului de lege criticat. Or, modul de aplicare a legii poate fi cenzurat, în condiţiile legii, de instanţele judecătoreşti de control, sens în care se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 667 din 30 aprilie 2009.